sâmbătă, 14 decembrie 2013

Ceapa

E sambata...si ca in fiecare sambata beau...de aici si primul instinct de a face un drunk dial echivalent al blogului, adica sa scriu despre dragoste(intr-un mod foarte cinic bineinteles).

Dar intre timp, mi-am dat seama ca exista dragoste mai puternica decat  cea pentru un  crush sau chiar pentru o iubire in adevaratul sens al cuvantului.

Asa, ca m-am gandit sa scriu despre diferenta dintre generatii si despre neputinta pe care poti s-o simti atunci cand vrei sa-i convingi de ceva.

Nu e foarte bine scris, stiu asta, dar cred ca majoritatea dintre noi simt asa.

Stau pe divanul ala ros de timp si de molii. Sunt incordata, ma gandesc de cand nu au mai fost spalate pledurile astea si mi se face mila de pantolonii mei luati din buticul acela dragut din centrul Clujului.
Acum sunt in centrul Moldovei, intr-o casa taraneasca batrana ca si bunica la care sunt in vizita.
Ne-a primit ca intotdeauna, in odaia ce tine loc de bucatarie, de loc de odihna, de loc de primit musafiri.
Odaia asta e mult prea intunecoasa, clanta nu mai merge de cand eram copil, iar ziarele de pe pereti sunt de pe vremea cand Iliescu era presedinte...prima oara...
Mamicuta imi ofera de mancare, insistent. Trebuie sa refuz mereu, mereu.
E batrana si nu mai vede. Nu stie ca legumele nu sunt spalate, ca de pe branza tocmai a decolat o musca. Cum sa-i spun eu ca toate posturile de televiziune spun ca trebuie sa spalam fructele si legumele, ca branza se tine in ambalaje ermetice pe raftul de sus al frigiderului. Cum sa indraznesc sa-i spun persoanei care m-a crescut[...] ca mancarea pe care mi-o ofera nu corespunde standardelor europene de igiena? Cum...mai ales ca mancarea facuta de ea m-a hranit de atatea si atatea ori, cand cea mai buna masa din viata mea a fost pe prispa ei, in ograda ei?
Si-acum imi aduc aminte borsul de gaina si friptura de pui facuta in rola cu hrean cu otet din  vin rosu. Cea mai  buna masa din viata mea, chiar daca acum sunt vegetariana, chiar daca niciodata nu mi-a placut borsul de gaina, sau chiar si friptura de pui.
Dar cum sa-i spun oare ca mi-e teama de casa ei, mi-e teama de soarecii ce-i auzi noaptea, prin pod si de mi-e teama sa nu plec iarasi de acolo[...]. Cum sa-i spun asta cand casa asta mi-a fost casa atatia ani, mi-a fost adapost si acasa.
Cum sa-i spun ca urasc cum trateaza cainele, ca il lasa flamand si murdar cand pe mine m-a hranit cand nu puteam sa ma hranesc singura si m-a imbaiat cand nici nu intelegeam rostul si necesitatea acestui ritual?
Oricum, nici nu m-ar pricepe. E atat de batrana si atat de prinsa in lumea ei, pe care nu vrea s-o paraseasca, nici de frica mortii si a suferintei.



12 comentarii:

  1. Există multe "lumi" pe lumea asta, şi diferenţele nu sunt doar între generaţii, şi chiar dacă n-ai vrut să scrii despre dragoste, îţi spun eu o poveste. Iubitul meu, care nu este român, a trăit toată viaţa lui la oraş, chiar el prezentându-se drept "câine de oraş", în timp ce eu am avut toată viaţa o adoraţie pentru lumea de la ţară. Odată când ne plimbam amândoi pe un câmp lângă o mănăstire, am zărit nişte frunze de măcriş din care toată viaţa am mâncat cu tonele. Le-am cules şi i le-am oferit fericită, ştiind că n-a mâncat niciodată. A rămas foarte surprins, cum să le mănânce aşa fără să le spele. Am constatat cu stupoare ca n-a mâncat niciodată vreun fruct nespălat şi şi el s-a mirat cum am mâncat eu toată viaţa fructe direct din pom şi "frunze" de pe jos fără să păţesc nimic. Până la urmă mi-a acceptat măcrişul sceptic, doar de dragul meu mă gândesc eu :)) iar mai târziu în zi, i s-a făcut puţin rău, dar nu a fost de la o plăcintă puţin prea grasă pe care o mâncase mai inainte, ci sigur a fost de la "frunzuliţele mele"
    Se întâlnesc două lumi, oare suntem noi în stare să înţelegem lumea celuilalt?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Este si normal. Fiecare persoana este o "lume" a sa proprie.
      Bineinteles ca vor aparea diferente la tot pasul, in special daca cele 2 persoane provin din locuri diferite.
      Eu ma refeream la diferentele dintre doua persoane care sunt legate intre ele, prin gene, iubire neconditionata, si apartenenta la un "clan".
      Mi se pare cumva dificil(nu stiu daca e cuvantul bun) si ciudat sa observi "prapastia" dintre generatii, desi acest lucru se intampla de cand lumea si pamantul. E ciudat pentru ca cel mai tanar cumva "izvoraste" din lumea celui batran, traieste pentru o perioada in acea lume, vede lumea prin ochii acestuia, si este influentat de perceptia celuilalt asupra lumii, si totusi la final ajung sa existe 2 persoane atat de apropiate si atat de departate.
      Diferentele dintre anumite culturi pot provoca amuzament sau stinghereala( aici ma refer strict la indivizi).
      Diferenta despre care am scris eu imi provoaca(mie) pareri de rau, rusine, si chiar si suferinta.
      Dar, sunt prea serioasa si nu imi sade bine...

      Ștergere
    2. De ce să nu-ţi şadă bine? :) Ţi-am spus că îmi place cum scrii, după ce te citesc îmi pare rău că s-a terminat :)
      De ce îţi provoacă aceste diferenţe sentimentele pe care le-ai enumerat? Pentru că tu vezi acum lumea cu alţi ochi? Pentru că ai vrea să schimbi o mentalitate? Pentru că te-ai schimbat tu şi ai fi vrut să nu te schimbi? Pentru că există această prăpastie? Nu trebuie neapărat să răspunzi, sunt întrebări pe care mi le pun şi aş putea doar să meditez la ele.
      Şi într-adevăr, oricâte diferenţe ar fi, legătura de familie e foarte puternică, aşa o simt şi eu.
      Eu stau şi mă gândesc câteodată, oare cum va fi când voi fi bunică, de-oi fi vreodată, n-am nici copii şi totuşi mă gândesc la asta :))

      Ștergere
    3. Pentru ca ma gandesc ce simt parintii si bunicii nostri atunci cand observa cum ajungem sa le privim noi lumea si ideile...
      Si, un motiv pragmatic..pentru ca nu vrea sa isi paraseasca "glia" pentru un loc unde i-ar fi mai bine. Batranii sunt asa de atasati de locul lor de provenienta, spre deosebire de noi, care am zbura oriunde ne-ar duce vantul. Ma intreb daca iar e o diferenta de generatie, sau doar efectul varstei. Om trai si om vedea...

      Ștergere
    4. Ştiu perfect la ce te referi, nu şi-ar părăsi nici măcar casa pentru nimic în lume. Dar nu ştiu dacă ţine neapărat de generaţie, ci poate ţine şi de personalitate, şi eu mă ataşez grozav de locuri şi chiar n-aş zbura unde m-ar duce vântul, dar merg şi eu unde mă duce nevoia şi viaţa, pentru noi tinerii este mai uşor pentru că ştim că mai avem mulţi ani înainte în care să ne construim o viaţă, dar pentru cineva mai în vârstă este greu să o ia de la început şi să renunţe la o viaţă întreagă.

      Ștergere
    5. banuiesc ca te referi la Nelson :P lasa ca sa vezi tu cand a ajuns in Cluj s-a descurcat mai bine ca mine :| si vorbesc serios, eu eram super aeriana si el le gasea pe toate :| he really IS a city person

      Ștergere
  2. ah şi încă ceva, ai pus la un moment dat [...] ce lipseşte acolo? din nou apare curiozitatea mea, curiosity killed the cat :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oups, sorry again, o sa fiu cuminte de acum incolo

      Ștergere
    2. :)) You're funny. Nu m-a deranjat intrebarea. Daca "o sa fii cumine" o sa raman fara comentarii :))

      Ștergere
    3. de comentat tot o să comentez, eu sunt regina internauţilor...dar o să-mi mai cenzurez curiozitatea

      Ștergere