marți, 26 noiembrie 2013

Despre nimic

Chestia asta cu blogul e o chestie veche.

Dar cum prin jurul meu multe persoane au inceput sa isi faca blog am simtit ca vreau sa ader un pic la spiritul de turma si sa imi improsc si eu gandurile in spatiul virtual.

Si..ca orice persoane de varsta mea despre ce sa scriu intr-un blog?..normal...incercari literare esuate. Pe care sa le prezint frumos cunoscutilor mei sau necunoscutilor pentru a imi aprecia si ei mediocritatea.

Mai nou suntem o lume de scriitori si nu de cititori. Din asta sa se inteleaga ca ceea ce o sa scriu eu aici nu o sa fie foarte interesant, dar pe de alta parte nici nu o sa fie citit de nimeni pentru ca restul oamenilor o sa fie prea ocupati sa isi scrie propriul blog. Multi filosofi au realizat inutilitatea vietii...dar eu tind sa cred ca tocmai am avut o revelatie in descoperirea inutilitatii incercarii mele cu acest blog.

Si ca prima postare sa fie ceva special...am gasit printr-un sertar o mica scriere veche, de pe vremea cand eram studenta. Nu este nevoie de critica, avem autoironie din plin.

Ziua de dupa duminica, inainte de luni

Mijesc un ochi. Il rotesc intredeschis prin lugubra mea camera, ma uit la fereastra si vreau sa adorm la loc.
Prea tarziu, soarele deja mi-a perforat retina, trebuie sa ma dau jos din pat si sa particip la ritualul meschin al omenirii.

Nu vreau sa-mi beau cafeaua sau sa ma spal pe ochi, trebuie sa prind curaj pentru a iesi in lume.
Cu chiu cu vai reusesc sa ma imbrac si sa imi tarai picioarele pana la locul meu de penitenta: scoala. De-abia intru ca imi si piere cheful de asceza pe ziua in curs. Cea mai demna de luat in seama idee e sa ma duc sa fumez o tigara.

Nu mai am tigari, m-am lasat de fumat de vreo 2 luni.
Cer colegei mele. Asa de mult fumeaza ca a inceput sa arate ca o tigara. Lunga, subtire, cu fum iesind din mintea suprasolicitata. Daca ar avea si filtru la gura mai ca i-as da foc.

Imi bat bocancii de treptele de metal, sunet revigorant, acalmie interioara. Tragem amandoua din tigari ca doi magari asmatici in ceata. Parca imi vine sa-i zic ceva, ca tot mi-a dat o tigara, dar imi vine sa tac si sa inghit in gol.

Nu mai trebuie sa ii spun nimic.

Inteleg tot cand o vad cu umerii lasati si cu geanta plina de carti. Arata ca un animal de povara neteselat. Probabil ca si ea intelege tot: iar oscilez intre disperare si indiferenta. Daca nu ar fi existat indiferenta nu as fi ajuns la disperare, de care acum ma apar prin indiferenta.

Tigara e pe sfarsite. Trag un ultim fum cu pofta, pana saptamana urmatoare nu mai fumez. Ea fuge nu stiu unde, la un curs sau la un seminar. Nu o intreb, nu-mi pasa...

Raman singura si ma gandesc ce sa fac, sa ma duc la curs, sa ma duc inapoi acasa. M-as gandi la asta fumand o tigara. Lua-o-ar dracu, asta deja a disparut. S-a dus cu tot cu tigarile mele. Fum in vant, imi tarai picioarele lenese inapoi acasa.


23 de comentarii:

  1. hmmm...Irene...esti cumva aceeasi Irene care a comentat mai demult la mine pe blog? Sau e doar o coincidenta? Mai sunt si de astea... Oricum, imi place cum scrii, va fi o placere sa te citesc in continuare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare ca ma pricep la tehnologie. E greu sa apesi pe raspundeti. Dar pentru un comentariu unde se face apologia propriei personalitati cred ca e mai adecvat sa postez un comentariu total nou....

      Ștergere
    2. :)) nici eu nu ma prea am cu blogurile astea, oricum am raspuns la ce ai spus mai jos, dar nu stiu daca s-a trimis

      Ștergere
  2. Nu sunt. Nu am lasat niciun comentariu desi am citit mare parte din ce ai scris.
    Cat despre complimente personalitatea mea sarmanta ma impiedica sa le primesc cu gratie si sa le si fac. Sunt de o stangacie extraordinara cand vine vorba de exprimat sentimente pozitive

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hahaha, ok atunci stai linistita n-am sa mai bruiez cu gandurile mele pozitive, doar am sa citesc :)

      Ștergere
    2. Cine s-ar fi gandit ca being a smart ass could back fire...:))

      Ștergere
    3. Adica undeva in forul meu interior imi place sa primesc complimente, chiar daca reactionez de parca mi-ai da o palma peste ochi.

      Ștergere
    4. e ok, asta imi spune doar ca esti sensibila, dar nu o lua ca pe un compliment :)) e doar o constatare...oricum, scuze ca m-am bagat in seama, am vazut blogul pe pagina Claudiei, si m-a pus pe intrebari numele Irene, dar nici nu stiu cine esti :)) the wonders of cyberspace...spor si inspiratie la scris

      Ștergere
    5. maybe I know you in real life, but here I could only be guessing...as my sister once said, when something is not sure, anything is possible

      Ștergere
    6. I have always tried to be as honest as I can, so I'm gonna try to be honest til the end now, because I don't know if you know that I know who you are...

      Ștergere
    7. Dar n-am inteles de ce n-ai recunoscut din prima...si acum nici nu mai raspunzi la nimic...sper ca nu te intimidez eu :)) asta ar fi chiar culmea cand chiar eu sunt o persoana foarte timida

      Ștergere
    8. Stii tu treaba cu tacerea...si n-am recunoscut pentru ca nu imi place sa-mi expun prea mult sentimentele. Iar cand o persoana are acces la unele ganduri destul de personale cred ca tine sa te priveasca altfel, sau poate asta e doar impresia mea

      Ștergere
    9. adevarul este ca am fost cam prea bagacioasa, te rog sa ma ierti, cred ca am gresit :( ...daca vrei poti sa stergi comentariile mele, cel putin ultimele, nu ma supar

      Ștergere
    10. Nu ai fost. Oamenii sunt curiosi prin natura lor. Oricum pentru mine in ultimele 2 zile a fost asa o chestie jucausa...m-am ascuns dupa visin:)) Nu e nevoie sa iti ceri scuze, eu pot sa zic ca am fost cam imatura...dar no..testoasei de mine i-a placut sa stea in carapace

      Ștergere
  3. pfoai fantastic! eu n-am strans atatea comentarii la niciun post :-))) keep on talking girls, it's fun fun fun!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar oare de ce ţi-ai şters ultima postare de pe blog? Dacă nu sunt prea curioasă...again. Sper că nu te-a supărat faptul că am zis că e "dark", asta a fost percepţia mea, nimic altceva

    RăspundețiȘtergere